asandro
Administrator
Data inscrierii: 11/Sep/2007
Mesaje: 11
Localitate: Bucuresti
|
 Trimis: 12/09/2007 19:56 Titlul subiectului: Lost |
 |
|
Previously on LOST a fost o recapitulare a primei parti din Pilot, si o pauza destul de lunga cu care cred ca deja s-a obisnuit toata lumea. In indiferent ce caz, de acum vom recapitula mai numeroase episoade pe articol ca sa avansam un pic mai repede prin sezoane.
Partea a doua din Pilot are inca multe de introdus, si nu pierde vremea deloc. Fiecare scena dezvaluie o trasatura caracterizanta a personajelor, ca de exemplu nesiguranta de sine a lui Charlie, ce mascheaza desigur dependenta lui de heroina, problemele lui Michael cu fiul sau, lipsa de griji a lui Shannon si disperarea lui Boone de a se implica. Si mai evidente sunt, insa, barierele naturale dintre ființele de diferite nationalitati, dintre Michael si saracii coreeni luati drept japonezi sau chinezi, sau dintre Sayid si oricine intoarce capul dupa un arab in avion, sau care ii urmareste miscarile cu atentie speciala, ca Sawyer. Cu toate astea, barierele mentionate se sparg usor in timp, iar in scena in care Hurley da mana cu Sayid, dupa ce presupune intr-un moment amuzant ca acesta a luptat de componentă americanilor in Razboiul din Golf, ne dam seama ca poate in absolut orice alta situatie cei doi nici nu s-ar fi salutat din politete, dar ca aici, pe insula, puteau fi prieteni.
Intre timp lumea incearca sa se descurce cu supravietuirea, fiecare cum poate, Shannon plangand, Jin pescuind, Charlie luand droguri fericit. Sperantele pentru o salvare din mica vacanta neprevazute sunt inca departe de a fi moarte, totusi, si imediat se formeaza un grup care sa urce pe munte pentru a folosi transmitatorul. Mica lor aventura face clar faptul ca insula nu este un loc oarecare, ca s-ar putea fie mai mult mai multe lucruri caudate, ca ursul polar, care sa surprinda cand se asteapta mai putin. Dar recompensa finala este partea cea mai captivanta e episodului pilot, mai intriganta decat ursul polar sau girafa nervoasa din jungla. Transmisia disperata a frantuzoaicei care spune ca toata echipa ei a fost omorata, transmisie activa de 16 ani de zile, care, in sfarsit, asigură in fata intrebarea deja intrata in istoria televiziunii, “Guys … where are we?” Raspunsul vine violent si brusc cu aparitia titlului, iar cel mai bun (hai, sairiti in sus cu alte titluri ), si mai scump, pilot al unui serial de televiziune se incheie.
Lasand toate astea la o parte, desi este greu de crezut, cea mai puternica scena a episodului, cel putin pentru mine, este introducerea unei teme centrale serialului, a celor doua parti opuse, alb sau negru, in care fiecare persoana se va regasi in mod inevitabil, mai devreme sau mai tarziu, fie din propria alegere, fie din cauza circumstantelor. Un lucru este totusi sigur, fie ca cineva este de o parte sau de alta, nu il face cu nimic mai bun sau mai rau ca altul din partea opusa, ideile traditionale ale moralitatii fiind abandonate in favoarea unei filosofii a viitorului care transcende notiunile de bine si de rau.
Aceasta se completeaza insa cu tema introdusa de episodul al treilea, Tabula Rasa, cea al unui nou inceput, al tablei sterse. Cand echipa lui Sayid cade de acord sa nu le spuna si celorlalti despre transmisie, este ridicata problema corectitudinii minciunii, insa toti trec foarte usor peste ea, fiecare avand ceva de ascuns, un trecut de care numai mandri nu ar putea fi. Iar inocenta Kate, care parea cea mai de incredere pentru a purta pistolul, intrucat nici nu stia sa il foloseasca, este dezvaluita a fi de fapt fugara pazita de seriful pe moarte.
Supravietuitorii incep sa se stabileasca incet-incet, si unii se obisnuiesc cu ideea ca vor petrece mai mult timp decat ar vrea pe insula, singurul care parca isi gaseste locul in salbaticie fiind Sawyer. F-ul din FATE este inlocuit de un L pe mana lui Charlie, un mic ecou al intarzierii salvarii, dar poate si a sortii sale inevitabile, a mortii de care a avut norocul sa scape in prabusirea avionului. Pana la sfarsitul episodului conflictele dintre personaje se amplifica un pic cate un pic, iar dupa moartea serifului, in momentul in care Kate decide sa ii spuna lui Jack de ce era urmarita, acesta, spre frustrarea spectatorilor, ii spune ca nu ii pasa. Toti primesc o a doua sansa aici, au tabla stearsa, si incep o noua viata noua.
Iar cea mai puternica renastere dintre toate este a lui Locke. Intre vanatorul sigur pe sine de pe insula, cu o idee clara asupra lucrurilor pe care trebuie sa le faca, si lucratorul oarecare de birou, batjocorit de sef si deceptionat de vocea unei femei care se foloseste de numele fostei sale iubite, pare sa fie o distanta de o mie de mile, o groapa adanca si larga de netraversat. Iar dupa toata seria interminabila de dezamagiri, singura lui raza de speranta, un walkabout in Australia, un drum parcurs pe jos de catre aborigeni drept ritual pentru a trece peste un prag al vietii, ii este ucisa, pe motiv ca pur si simplu nu o poate face. Aflam imediat si de ce, cand Locke merge spre geam, pe un scaun cu rotile, si declara frustrat, strigand, ca acesta e destinul lui, ca o poate face. Flashback-ul duce intr-altul, de data asta pe insula, in momentul in care Locke se ridica in picioare, intr-una din cele mai emotionante scene ale serialului, razand ca cel mai fericit om de pe pamant in mijlocul haosului si tipetelor disperate din jurul sau. Intr-adevar, i s-a intamplat un miracol, si in sfarsit este la cativa pasi de a-si gasi destinul. |
|
